Streif – legenda din Alpi

Streif – legenda din Alpi

Sunt atât de multe de scris despre Streif încât nu știi de unde să începi. Într-un consens neobișnuit, este considerat de experți, de concurenți și de fani drept cel mai dificil traseu de coborâre din Cupa Mondială. Înlănțuirile de elemente tehnice spectaculoase aduc într-o zi de ianuarie peste 45 de mii de spectatori în jurul pârtiei, într-o culminare a unui ”Festival al sportului” care include probe de Slalom, Super-G și Downhill.

Istoria concursului este pe măsura reputației – Clubul de Schi din Kitzbuhel a organizat prima ediție în 1931, acesta fiind parte a Cupei Mondiale în fiecare an din 1967.

Efortul organizatoric este uriaș și implică peste 1400 de oameni; traseul este pregătit și inspectat cu minuțiozitate, iar măsurile de siguranță sunt pe măsura dificultății, instalându-se peste 9 kilometri de plase și saltele pneumatice. Elicoptere, ratrace și snowmobile fac în permanență curse, transportând materiale și echipamente în săptămânile de dinaintea concursului.

În ziua concursului, populația micuțului Kitzbuhel crește de cinci ori. Ca să facă față, organizatorii amenajează parcări uriașe lângă gările din orășelele învecinate și asigură transport gratuit cu trenurile și autobuzele.

În zona de sosire, în care se adună majoritatea spectatorilor, este o atmosferă de festival și un vacarm deplin, întreținut de crainicul traseului și de DJ.

În zona de start, atmosfera este diametral opusă. Concurenții sunt concentrați și atmosfera este gravă; dacă adaugi întuneceala și frigul din incinta startului, începi să înțelegi de ce i se zice și „morga”.

Sursa Foto: iancu Verdeș
Sursa Foto: Iancu Verdeș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Traseul începe brutal, cu o accelerare rapidă urmată de două viraje strânse.

Sursa Foto: Iancu Verdeș
Sursa Foto: Iancu Verdeș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La ieșirea din al doilea viraj așteaptă ”Mausfalle” – ”cursa de șoareci” – o cădere cu pantă de 85 de grade, peste care concurenții descriu un zbor de circa 60 de metri.

Sursa Foto: Iancu Verdeș
Sursa Foto: Iancu Verdeș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urmează imediat un scurt plat cu o compresie brutală, apoi ”caruselul”, un viraj lung și intens spre dreapta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se intră apoi cu o săritură în teribilul ”Steilhang” – un viraj lung la dreapta, de-a curmezișul unei pante brutale. Aici a reușit Bode Miller în 2008 să se salveze schiind pe plasele de protecție din exteriorul virajului.

Urmează o secțiune de rulaj, în care contează foarte mult viteza păstrată în virajele anterioare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se sare apoi din nou, la ”Alte Schneise” și la ”Seidelalm”, care marchează mijlocul traseului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După o sucesiune de viraje strânse, urmează săritura Hausberg, urmată de o compresie și de intrarea pe denivelatul traverseu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De aici concurenții văd sosirea, atingând 140km/h spre un plat cu compresie brutală pentru mușchii obosiți, înainte de săritura de dinaintea sosirii, unde îi așteaptă vacarmul fanilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câștigătorii capătă imediat statutul unor zei, însă fiecare concurent care a parcurs Streif-ul în regim de concurs merită și primește un deosebit respect. Ne ridicăm și noi pălăria în fața concurentului nostru, Ioan Valeriu Achiriloaie, care va concura anul acesta pentru a doua oară pe Streif!

 

 

Iancu Verdeș

Lasă un comentariu

Scoala Romana de Ski
dannyungurracing
sacalatorim.ro.
© 2018 SKIPASS Magazine