Schi în Bulgaria. Episodul 2: BANSKO

Schi în Bulgaria. Episodul 2: BANSKO

Bansko, martie 2014. Un câine se ia după mine pe pârtie, în zona de pădure. În timp ce mă apăr simbolic cu bățul, lăsându-l în urmă lătrând, îmi dau seama că mi se întâmplă un lucru absolut normal. Unu la mână, pentru că mă aflu în Bulgaria; doi la mână, pentru că vin din România.

Știu că sună mizerabilist și răutăcios, dar nu asta e intenția; nu vreau neapărat să reduc o întreagă industrie turistică la o scenă cu un câine. Dar felul în care Azorelul ăsta bulgăresc se plimba nestingherit prin Bansko, pe pârtii ireproșabil trasate, printre telescaune de ultimă generație, e în mod pozitiv ilustrativ pentru turismul de iarnă balcanic, definit (încă) prin contraste: perfecționism, neglijență, libertate, strategie, pitoresc, balcanism, maturitate & imaturitate a serviciilor.

Așa cum subliniam în textul despre Borovets, nu vreau să fac elogiul turismului bulgăresc doar pentru că în press-trip-ul organizat de ei ne-au îndopat cu frigărui. It is not the point. Dar, statistic, Bulgaria demonstrează că știe ce să facă cu zăpada și cu nisipul de mare, așa că nu-i de mirare dacă, într-un an de zile, Bulgaria își dublează populația prin numărul de turiști. În sezonul de schi, numărul lor depășește un milion, cifră importantă având în vedere că, de regulă, turistul de iarnă cheltuiește de patru ori mai mulți bani decât turistul de vară. În plus, Bulgaria are 210 km de pârtii omologate; peste 90% dintre schiorii bulgari preferă turismul intern; există o puternică profilare pe turism în învățământul universitar iar serviciile de cazare (spun ei) sunt mai bune ca-n Franța.

Există, în Bulgaria, 40 de grupe montane exploatate turistic, iar izvoarele termale (mai multe aici decât oriunde în Europa) contribuie major la turismul de iarnă. Și, fiindcă vorbim despre Bansko (stațiune rustică prin excelență), conform statisticii UNESCO doar Italia și Grecia au mai multe monumente istorice decât Bulgaria.

Bansko. „Unlimited ski & fun”

Aș fi vrut să încep textul ăsta cu „zilele în care am schiat în Bansko…” Dar nu pot, fiindcă în Bansko n-am schiat zile, ci ore. Într-o zi. Press-trip-ul la care am participat a fost o nebunie în mare viteză, în care am schiat câteva ore în fiecare stațiune (chestie valabilă și pentru Borovets și Pamporovo). Așa că voi toți, cei care v-ați făcut concediile în Bansko și care știți ce înseamnă locul ăla ca pârtii și infrastructură, țineți cont că textul de față e un fel de poză pe fugă, în care contururile sunt mișcate. Aceleași contururi pot fi, însă, esențialmente relevante.

Schi în Bulgaria. Bansko
Schi în Bulgaria. Bansko
Schi în Bulgaria. Bansko
Schi în Bulgaria. Bansko

Din puținul pe care l-am văzut, sunt de părere că Bansko = produs turistic. Oferind mult mai mult decât schi, stațiunea situată la 160 km de Sofia e un loc în care timpul liber al turistului are, în stil pur occidental, o groază de opțiuni atât iarna, cât și după ce dispare zăpada. Hai să enumerăm: traseele de schi fond, de biatlon, de cicloturism, de tir cu arcul, de schi pe iarbă, de alpinism, stadionul pentru sporturi de iarnă, patinoarul în aer liber, spa-urile, restaurante luxoase și cârciumi vechi de un secol, terenul de golf, izvoarele termale și (mai ales) centrul istoric cu cele 130 de case-monument și ulițele pavate cu piatră de râu. Toate fac din Bansko un loc în care ai ce vedea & face. Impresia e de „locul ăsta le are pe toate”. Așa că, într-un fel, i se potrivește sloganul ăla pe care străzile din Bansko îl flutură peste tot: „Unlimited ski & fun”. Unii zic că ar fi capitala de iarnă a Balcanilor; alții au și oficializat lauda în 2013, printr-o distincție echivalentă, în turism, cu Oscarul în cinema. Și mai sunt chestii pe care ar trebui să le știți despre Bansko.

Că se află în Parcul Național Pirin, alături de 176 lacuri glaciare, că are cel mai vechi copac din țară (Pinul lui Baykushev, 1.300 ani), că e gazdă a competițiilor Audi FIS Alpine Ski World Cup, că etc. Dar, să recunoaștem… Nu superlativele ne încălzesc, ca schiori, ci zăpada bună de pe pârtii bune. Iar așa ceva, în Bansko, găsești mult și bine.

Pârtiile

Orientate nordic, între cotele 990 și 2.600 (aproape de vârful Todorka, 2.746 m), pârtiile însumează 75 km, din care 35 % sunt pentru începători, 40% pentru intermediari, 25% pentru avansați, iar cea mai lungă variantă de coborâre atinge 17 km, ca în Tirol sau în Alpii francezi. Există cam 7 km de nocturnă iar zăpada artificială poate acoperi 90% din pârtii, mulțumită celor (iar aici țineți-vă bine, șefi de pârtii din România) 230 de tunuri de zăpadă. M-au impresionat și „cablurile”. Adică cele nouă telescaune rapide, șase teleschiuri și telegondola aia albastră care te duce în câteva minute din stațiune până în miezul domeniului schiabil. Capacitate zilnică a instalațiilor și pârtiilor: 10.000 schiori.

Repet, am schiat puțin în Bansko. Dar ce am parcurs mi s-a părut generos ca spațiu de creativitate pentru schiul alpin. Din fericire pentru gusturile mele, am nimerit în principal pe „roșii” și m-am bucurat să descopăr pârtii bine securizate și odihnitor urmate de „albastre”. N-am reușit să pornesc chiar de la cota 2.600, acolo unde e un fel de rai al pantelor line pe platou alpin – gen Les Deux Alpes la cota 3.400, dacă știți la ce mă refer… –, ci am pornit direct de pe la 2.000. Dar am nimerit, slavă Domnului, pe vestita Tomba, pe „neagra” Tomba, botezată așa de însuși Alberto Tomba, care a testat-o personal și care i-a confirmat virtuțile de pârtie olimpică ultra-provocatoare. Imediat după, ce-i drept, m-au plictisit pârtiile albastre dinspre baza stațiunii, unde am cam dat din bețe și unde a trebuit să mă feresc de șmecherii care parcau mașina pe marginea pârtiei. Dar, treacă-meargă: dacă ești începător, te vei simți ca-n rai pe „albastrele” care coboară prin pădure, de la stația de sosire a telegondolei. De fapt, ca să fiu corect, cred că Bansko e unul din cele mai bune spații schiabile (belșug de „albastre” în sens occidental, nu românesc) adaptate învățării schiului alpin.

Nu știu dacă așa e, pentru că n-am putut să verific, dar se spune că unul dintre cele mai faine snowpark-uri din partea asta a Europei aici e: Fun Park, primul snowpark din Europa dedicat boarderilor. Competiții internaționale, nebuni care se dau peste cap, tradiție de adrenalină și rupturi de oase: asta este Fun Park, din spusele celor care s-au dat viteji pe kicker-ele de acolo. Cât despre freeride, zona alpină de off-piste (ca și cea de pădure) e prea periculoasă; riscați-vă, dar pe spinarea voastră. Iar dacă vreți s-o faceți oficial, aveți ocazia în cadrul The Mad Goat Ride, competiția împătimiților de freeride; zona de coborâre prin powder pornește chiar de sub vârful Todorka.

Bansko by night

Cazarea, în Bansko, e diversificată și ai la dispoziție tot, de la hotel la casă de oaspeți. Bineînțeles că materialele promo și ofertele de sezon îți arată imagini best of cu hotelurile Kempinski Grand Arena, Strazhite, Pirin, Bansko, Mura, Katarino, etc. Dar la fel de bine poți dormi și în gazdă, la prețuri mici, ceea ce, nu-i așa, te ajută să pui deoparte bani pentru ce te interesează cu adevărat: schiul. Seara ți-o poți petrece fie în înghesuitul Happy End, cel mai celebru & central restaurant din Bansko, în Soprano’s (bucătărie cu specific italienesc), în VIP Room (gastronomie bulgărească), fie în tavernele vechi de un secol. Sunt cam 100 de toate, deci ai de unde alege… În orice caz, indiferent unde te așezi la masă (meniurile sunt și în românește), îți garantez că te vei linge pe degete după următoarele: frigărui, fasole haiducească, kapama, shashlik, chomlek, digestive precum katinp meze și banski starets.

Și acum, cu plus și cu minus, alte câteva motive pentru care să schiezi / să nu schiezi în Bansko:
+ Junior Ski Club, un loc excelent în care îți poți lăsa copiii să învețe primii pași de schi. Clubul e dotat cu pârtii mici, baby-schi-uri și wonder carpets;
+ o școală de schi cu nu mai puțin de 130 instructori;
+ heli-ski de pe vârfurile Munților Pirin;
+ para-ski cu pornire de sub vârful Todorka și aterizare la marginea satului;
+ condiții superbe pentru biatlon;
+ distanța foarte mică de la structurile de cazare la pârtii;
+ parcarea suficientă la baza pârtiilor;
+ structura compactă a stațiunii, evident concepută exclusiv pentru schi;
+ MaxSport, the place to be la capitolul achiziții de echipament sportiv;
+ night-life viu, creativ, divers; de altfel, Bansko e cunoscut ca fiind unul dintre cele mai mari mici orașe europene în ceea ce înseamnă show business;
– aspectul dezolant al regiunii, cu clădiri neterminate, surprinse de criză;
– aglomerația fantastică de pe pârtii, care scoate la iveală melting-pot-ul de englezi, români, greci și (tot mai puțini) ruși;
– șoselele proaste;
Pirin Golf & Country Club: o stațiune de 5 stele, dedicată iubitorilor de golf, situată nu departe de Bansko, dar care la început de martie 2014, cel puțin, era înspăimântător de goală. Un loc impecabil de curat, bine pus la punct, dar fără picior de turist. Zici că eram în Phenian.

În curând, despre Pamporovo.

 

Florian-Rareș Tileagă

Lasă un comentariu

Snowfest
Scoala Romana de Ski
dannyungurracing
sacalatorim.ro.
© 2019 SKIPASS Magazine