Prin liniștea spartă* a Munților Rodnei

Prin liniștea spartă* a Munților Rodnei

Ar fi trebuit să urmăm procedura standard – la nouă la telescaun, la nouă jumate pe schiuri spre vârf. Ne lungim însă la cafea și ajungem abia pe la unsprezece jumate în vârful telescaunului din Borșa, unde ne apucăm să lipim covorașele zburătoare pe schiuri.

După câțiva pași pe poteca albă din pădurea de brazi, totul se schimbă. Razele calde ating ușor pulberea de pe cetini, care se înfioară și cade în vârtejuri sclipitoare, așternându-se tăcut în fața noastră: am intrat în ținutul muntelui vrăjit.

Sursa Foto: Iancu Verdeș
Sursa Foto: Iancu Verdeș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poteca ne urcă ușurel spre nori, care încep să dizolve munții și ne transformă în două umbre avansând într-o mare de alb.

Sursa Foto: Iancu Verdeș
Sursa Foto: Iancu Verdeș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La marginea platoului, peisajul se recompune ca o acuarelă: zărim un pâlc de brazi, un umăr de deal peste care se așterne o o mantie de lumină…

Sursa Foto: Iancu Verdeș
Sursa Foto: Iancu Verdeș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pozăm cât putem cu telefoanele și urcăm în continuare spre Șaua Gârgălău, însă ora târzie ne determină să renunțăm cu regret la mică distanță de șa. Cobor de pe un schi și cad imediat pe spate, afundat în jnepeni de un metru: uitasem că plutesc pe covorașe. Plin de zăpadă sub haine și în clăpari, reușesc să fixez legăturile înghețate, să dau jos covorașele de pe tălpile schiurilor, să închid clăparii, să urc pe un schi, să cad din nou, să urc și pe celălalt, să-mi pun casca…

Alunecăm spre Poiana Știol, unde ne intersectăm cu mulți schiori și snowboarderi – toată lumea se retrage spre vale. Câțiva cunoscuți pornesc pe jgheabul dinspre Cascada Cailor și îi urmăm. N-am mai coborât pe acolo, zăpada stă precar și este periculos. De data asta condițiile sunt bune și zburdăm fericiți peste bolovani, jnepeni și ascunși sub omăt. În jurul nostru se înalță treptat pereți de piatră, iar lumina scade pe măsură ce ne afundăm în împresurarea rece a defileului. Ajungem la cascadă, care e ferecată sub un strat de gheață. O potecuță ne conduce apoi spre Borșa, unde ne reunim cu prietenii și pornim spre casă, cu încă un mugur de Rodnei sădit în suflet.

Sursa Foto: Iancu Verdeș
Sursa Foto: Iancu Verdeș

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

* Fiecare paragraf a fost însoțit de vaiere îndelungi de motoare, de aer de intersecție și de pasaje ale celor care nu înțeleg că unele lucruri nu „se cuceresc” călare pe „civilizație”, care în cazul de față echivalează cu barbaria, ci se păstrează cu grijă așa cum sunt, pentru că ne aduc aminte de noi.

Află AICI unde poți petrece Paștele Ordodox.

 

Iancu Verdeș

Lasă un comentariu

Scoala Romana de Ski
dannyungurracing
sacalatorim.ro.
© 2018 SKIPASS Magazine