Orizonturi bune: Șureanu

Orizonturi bune: Șureanu

Pentru cei care n-au auzit, pentru cei care încă se miră, avem vești: la Şureanu se schiază. Din 2010 se schiază iar o simplă căutare pe Google cu „schi Șureanu” te convinge pe loc. Dragi cititori cu chef de zăpadă, bine ați venit pe câteva dintre cele mai înalte pârtii din țară, de care puțini au aflat, unde e greu să ajungi și unde zăpada „ține” atât de mult, încât sfidează iarba și floricele care își fac apariția prin alte stațiuni.

Sureanu 34
Șureanu

Păreri despre Șureanu

Ca întotdeauna când apare ceva nou, românul se pricepe să spună ce și cum. Așa și cu Șureanu. Imediat după ce pârtiile au primit undă verde, forumurile au luat-o razna: verdicte premature, păreri „deștepte”, sarcasme, laude umflate, așa că cea mai bună reacție era să te iei cu mâinile de cap și să deschizi geamu’ pentru o gură de aer. De la „bă, io nu merg acolo pentru două sârme și-un butic” până la „aș face orice să mai urc o dată”, toată lumea părea că știe despre ce vorbește, deși cei mai mulți fuseseră la Șureanu nu pe schiuri, ci pe YouTube.

Totuși, comment-urile (că-s bune, că-s nebune) sunt cele care au punctat în legătură cu Șureanu cele trei lucruri pe care le-am spus la început și care sunt perfect adevărate: că nu știe mai nimeni de pârtiile alea, că e prost drumul pe ultimii 18 km și că zăpada durează enervant de mult (adică deși am putea schia acolo și-n aprilie, drumul plin de noroi obligă sezonul să se închidă devreme). Cert e, deci, că avem de-a face cu un domeniu schiabil care nu a trecut încă de primii săi ani (ăia iertabili din punctul de vedere al lipsurilor și greșelilor), care, prin condiții naturale, pare să fie adresat exclusiv iubitorilor de sălbăticie și care s-a impus (cu plus și cu minus) în mintea a mii de schiori din toată țara. Mai jos, am pregătit o listă cu puncte forte și puncte slabe, pe care le cunosc atât de bine, încât ar fi incorect să le ascund. Incorect față de voi, turiștii.

Sureanu 36
Șureanu

Șureanu, cu plus

+ când ninge, e un rai pentru freerideri. Golul alpin e fără margini în acest ținut sălbatic, încă virgin, în care cablurile de telescaun și teleschi par niște chestii întru totul out of context. De fapt, date fiind condițiile naturale ale locului (cu drum sălbatic, neamenajat, cu pante de platou alpin, cu zăpadă naturală câtă vrei), domeniul schiabil ar fi trebuit să aibă adresabilitate exclusivistă: doar rideri, doar freeride, doar schi de tură. În sfârșit, hai s-o trecem la plus.
+ de pe oricare din cele nouă pârtii – care depășesc 10 km – ai parte de priveliști albe, cu creste și platouri alpine care pur și simplu nu pot fi descrise în cuvinte. Ești la 2.010 m altitudine (după Vârful cu Dor, de la Sinaia, aceste pârtii sunt cele mai înalte din țară), cobori până la cota 1.650 și vezi, de sus, Retezatul, Parângul, Cindrelul.
+ lărgimea și înclinația pârtiilor, care le face bune la fel de mult pentru slalom (cum ar fi pe pârtia A1), cât și pentru lecțiile de începători.
+ există instructor de schi și centru de închirieri schiuri și plăci, ambele de găsit în drum spre pârtie, adică în tabăra sportivă din Luncile Prigoanei (0762 501 913). De asemenea, un centru de închirieri și instructori de schi și snowboard găsești și la pârtii (0745 136 189).
+ există o pârtie de schi, lângă pârtia C1, dedicată învățării schiului. Pârtia e accesibilă oricui și e dotată cu un baby-ski, perfect pentru copilașii care învață primii pași în schi. Acolo au loc majoritatea lecțiilor de schi de la Șureanu, în special cele de inițiere.
+ trei après-ski-uri (unul dintre ele e rustic în adevăratul sens), toate pe pârtii.
+ drumurile forestiere permit zeci de kilometri de schi fond. Nu există, însă, nici un traseu omologat (și nici tentative de a omologa ceva). Dar rămâne și asta la plus, hai să fim orbește de optimiști.
+ apetisantul proiect de dezvoltare a domeniului schiabil prin cele trei pârtii (cu telescaun debraiabil) deschise înspre Petrila. Deschise pe hârtie, pentru că încă nu s-au găsit bani pentru o asemenea investiție.

Sureanu 7
Șureanu

Șureanu, cu minus

– drumul neasfaltat, neamenajat, ne-nicicum pe ultimii 18 km, de la lacul Oașa la pârtii – adică pe celebrul DJ 704, drum al Consiliului Județean Alba, pentru realizarea integrală a căruia această instituție așteaptă de multă vreme acordare de fonduri europene. Sigur, drumul e deszăpezit (și asta mai mult în weekend), dar nu vă așteptați la un drum lat și încăpător. Pare drum forestier, îngust uneori cât pentru o mașină, enervant de accidentat pe alocuri, deci a pain in the ass pentru mașinile cu gardă joasă. Deci, neapărat lanțuri! Iar când se apropie primăvara și se topește zăpada de pe drum (care îi umple gropile și îl face, deci, mai bun decât vara), apoi ferească Domnul… Noroi, bucăți de plastic și tablă din mașini, nervi și înjurături. Rectific, mulți nervi, multe înjurături. Adică drum inaccesibil, care face ca pârtiile să rămână neschiate chiar dacă zăpada durează până la sfârșit de aprilie. Ceea ce e incredibil, trist, amar… Așa că avem de-a face, aici, cu eternul lanț cauzal, de la capăt la coadă și invers: drum prost – turiști puțini – personal de la pârtie minimal – structuri de cazare puține – teama de a investi în structuri de cazare – lipsa rentabilității pentru lărgirea personalului de la pârtie – turiști puțini – amânare a investițiilor în drum.
– pârtii multe, dar scurte, fără nocturnă. N-ar fi neapărat o problemă, pentru că puținele structuri de cazare cazează turiști pe care-i numeri, uneori pe degete. Deci încă nu ar fi rentabilă instalarea unei nocturne.
– pârtii cu pietre. Exemplul veșnic: A1, care a rămas necurățată de bolovani în partea superioară, abruptă. Nici măcar când ninge mult nu se acoperă piatra.
– pârtii multe, dar nebătătorite toate. Chiar dacă ninge din belșug iar zăpadă este, totuși doar patru din nouă pârtii sunt bătătorite regulat. Adică A1, A3, C1 și C3. E de neexplicat de ce superbele pârtii C2 (ideală pentru învățare), C4, A2, S1 și S2 sunt lăsate de izbeliște. A, da, poate pentru că schiorii oricum vin, cu sau fără ele. Păcat.
– ratrack-ul, un rara avis.
– mici porțiuni de contrapantă pe pârtii – „fericirea” boarderilor.
– vreme rea (cu viscol extrem) aproape tot timpul. Dacă n-ai cagulă și ochelari, ești ca și mort, schioricește vorbind.
– parcare insuficientă.
– turiști (tot mai) puțini, datorită uriașului concurent pe nume Voineasa.
– unități de cazare puține și (cu mici excepții, adică în Poarta Raiului) inestetice, înghesuite, cu sufragerii din care vezi direct în toaleta vecinului…
– semnal slab la mobil (găsești doar Telekom; în rest, cu noroc, Orange și Vodafone).
– site oficial (www.schisureanu.ro) neactualizat, uneori, cu lunile. Schiezi și-n august, dacă te iei după site…
– program inexact și incorect al instalațiilor de cablu. Personalul de la teleschi și telescaun nu începe serviciul la ora publicată, ci cu o juma’ de oră, poate chiar o oră întârziere. În plus, telescaunul nu pornește dacă nu sunt suficienți schiori (numărul minim nu e publicat niciunde). De nepermis, dacă mai continuăm să tânjim după civilizația din Vest.
– teleschiul de pe Șureanu, veșnic închis. De ce, nu se știe. Păcat de cele două pârtii de acolo, S1 și S2, ambele interesante.

Sureanu 6
Șureanu

Pârtiile

Și totuși, eu unul cred în potențialul de la Șureanu. Primii pași sunt bine făcuți și suntem, încă, la început. Ca schiori în acea zonă, suntem generația de sacrificiu. Sperăm ca toate lucrurile să intre pe făgașul normal, treptat și sperăm ca obstacolele să fie puține. Dar hai să vorbim mai jos despre pârtii, presupunând că toate sunt deschise, în fiecare weekend… Dotate cu două teleschiuri și un telescaun, pârtiile (doar nouă, deocamdată, totalizând 11 km) sunt dedicate oricărui tip de schior, având o dispunere excelentă pe platoul alpin. Variate ca dificultate și înclinaţie, ele conțin porţiuni de zăpadă tasată şi de mult-râvnita powder, ideală pentru snowboard și freeride. Pârtiile oferă priveliști imprevizibile și trăiri inedite prin coborârea din golul alpin (2.010 m – 1.900 m alt.) fie prin pădure, fie pe lărgimea platoului.

Pârtia A1 (lungime: 1.650 m, dificultate: roșu)

E cea mai iubită pârtie de la Șureanu. Pornește din vârful Aușel, de la 2.010 m altitudine, are puține denivelări și coboară pe toată lungimea platoului alpin, ceea ce oferă schiorului o mare libertate de stiluri în alunecare. Totodată, exteriorul nebătătorit al pârtiei A1 este perfect pentru freeride. Pe de altă parte, A1 oferă maximă vizibilitate asupra întregului domeniu schiabil. Din păcate, în partea superioară și abruptă există multe pietre pe pârtie.

Pârtia A2 (lungime: 1.650 m, dificultate: roșu)

Perfectă, în partea abruptă, pentru freeride și la fel interesantă ca A1, pârtia A2 e una din marile provocări de la Șureanu. Mai abruptă și solicitantă fizic decât celelalte, A2 e destinată schiorilor avansați.

Pârtia A3 (lungime: 2.060 m, dificultate: roșu / verde)

E cea mai lungă pârtie de la Șureanu și, când e deschisă, turiștii o preferă în mod special. E îngustă și are forma adâncită a unui jgheab, în partea de sus, care te aruncă dintr-o latură într-alta. De asemenea, conține pietre atunci când zăpada e puțină. Totuși, cei care iubesc viteza pot profita din plin de forma acestei pârtii, care, spre final, coincide cu A2.

Pârtia C1 (lungime: 1.700 m, dificultate: albastru / roșu)

Pornește de la punctul de sosire al primului teleschi și e preferata începătorilor, cel puțin pentru prima sa jumătate. Având înclinaţie mică, e ideală pentru învăţarea primilor paşi de schi (alunecarea în plug, schimbarea direcţiei din staționare, ridicarea din căzătură). A doua jumătate a pârtiei este, însă, dedicată schiorilor avansați, întrucât lățimea pârtiei are o înclinație incomodă de la dreapta la stânga.

Pârtia C2 (lungime: 650 m, dificultate: roșu)

Se află în dreapta primului teleschi, coborând din platou până la bază. Deși e scurtă, C2 oferă o bună vizibilitate a pantelor, cu înclinaţii care variază antrenant. Adorată de snowboarderi pentru porţiunile largi de zăpadă powder şi pentru rampa de la mijlocul pârtiei, C2 este, totodată, excelentă pentru schiori. Un minus al pârtiei e coborârea prin pădure, unde apare deseori gheaţa, pietrele şi iarba (în vârfurile de pantă, în special).

Pârtia C3 (lungime: 650 m, dificultate: roșu)

Cuprinsă între C4 şi primul teleschi, C3 pare a fi cea mai imprevizibilă dintre pârtii. Motivul constă în multitudinea de dâmburi de pe toată suprafaţa pârtiei, curbele cu pantă abruptă, înclinaţiile oblice şi, în vârfurile de pantă, zăpada îngheţată (ba chiar și iarba). Cu toate acestea, C3 oferă senzaţii tari celor care stăpânesc alunecarea în viteză, pe schiuri sau snowboard.

Pârtia C4 (lungime: 800 m, dificultate: roșu)

Se află lângă C3. Deşi oferă cea mai plăcută linie de coborâre – curbe largi şi înclinaţii variate, solicitante fizic – C4 e frecvent acoperită de gheaţă. Ca atare, de multe ori doar specialiştii coborârii pe gheață se vor bucura de cei 830 m lungime ai pârtiei C4. În acelaşi timp, C4 e preferată de snowboarderi pentru partea de coborâre din exteriorul pârtiei, în dreapta – prin powder –, unde pot fi executate slalomuri inedite. Atenție, însă, la intersecția pârtiei C4 cu A1, întrucât pot avea loc coliziuni.

Pârtia S1 (lungime: 600 m, dificultate: albastru)

Pornind de la cota 1.900, S1 coboară de-a lungul celui de-al doilea teleschi, oferind experienţe plăcute doar schiorilor. Snowboarderii, în schimb, au multe de obiectat acestei pârtii finalizate cu contrapantă, în partea inferioară, ceea ce presupune desfacerea legăturilor şi înaintarea la pas. Pentru schiori, însă, această porţiune lipsită de înclinaţie poate fi folosită – în cel mai bun caz – pentru exersarea înaintării de tip schi fond.

Pârtia S2 (lungime: 1.200 m, dificultate: roșu)

Coincide parţial cu S1, în zona alpină, după care se desprinde în stânga, coborând prin pădure. Acolo, panta abruptă poate pune probleme începătorilor. Atenție, pârtia S2 se finalizează în zona unde au loc lecțiile de schi pentru începători, așadar grijă la coborâre.

 

Florian-Rareș Tileagă

Lasă un comentariu

Scoala Romana de Ski
dannyungurracing
sacalatorim.ro.
© 2018 SKIPASS Magazine