Austrian Snow Fest la prima ediție. Cool!

Austrian Snow Fest la prima ediție. Cool!

Andrei Huțanu

A durat ceva până să trec peste oboseala celor 15 ore la volan și să pot scrie despre experiența pe care mi-a oferit-o prima ediție a Austrian Snow Fest. De când a fost anunțată am știut că este cu totul altceva decât Romanian Ski Days, evenimentul care ne-a marcat debutul sezonului în ultimii ani. Nu neapărat mai bună sau mai rea, pur și simplu diferită. Cu alt ritm, cu alt “nerv”, dar în parte cu aceiași oameni. Dar și cu alții, mult mai tineri, care au umplut cu buff-urile galbene partiile în timpul zilei și care s-au înghesuit noaptea în Katapult, clubul adjudecat timp de patru zile de români.
Poate că era nevoie de o schimbare de ritm pentru ca noile generații de împătimiți ai schiului și iubitori de distracție să se regăsească în acest proiect și să ducă mai departe tradiția petrecerilor românești în Alpi, de Ziua Națională. Iar Solden este taman locul potrivit. Nu sunt multe stațiuni în Austria la fel de vibrante și de cosmopolite precum cea de pe Oetztal. Pur și simplu totul este într-o altă treaptă de viteză în comparație cu ritmul patriarhal din Kaprun. Cântările din Baum Bar (la care mă gândesc cu nostalgie) au fost înlocuite cu mix-urile lui DJ Cristian Daniel (CDJ) subliniate de limbile de foc care răsăreau din timp în timp pe peretele din spatele animatoarelor sumar îmbrăcate din Katapult. De altfel, toată oferta de seară/noapte este la un alt nivel. Cei de aici spun că distracția nu se sfârșește niciodată și cred că au dreptate.
Pe de altă parte, pârtiile de pe Kitzsteinhorn sunt puține și scurte în comparație cu cele de pe Rettenbach și Tiefenbach, cei doi ghețari din Solden. Ajunge, doar, să amintesc că aici are loc etapa inaugurală a Cupei Mondiale de Schi Alpin, pe o pârtie care este în măsură să ridice nivelul de adrenalină oricarui schior. Plus că și restul domeniului, “sub” ghețari, oferă pârtii multe și diverse. Acum erau practicabile aproape toate, acoperite cu zăpadă tehnică, din tunuri, căci din cer nu a căzut prea multă.
Am plecat așadar cu altfel de așteptări față de anii trecuți. Și am avut dreptate. Singurul lucru care nu s-a schimbat și care nu cred că se va schimba vreodată este petrecerea din prima seară. Totul începe cu explozie, aproape cu violență, cu oameni veniți de pe drum, obosiți dar nerăbdători să se distreze, să simtă cu adevărat că începe o perioadă de patru zile de petrecere, schi și relaxare. Katapult a fost locul de întâlnire, cu CDJ la platane, cu animatoare, cu flăcări, cu de toate. După miezul nopții, când s-a făcut 1 Decembrie, s-au scos și steagurile românești (unul dintre ele a ajuns la una dintre fetele în costum de baie) iar Cristi a început să mixeze pe ritmuri tradiționale românești. A încercat și DJ-ul rezident să ne demonstreze că muzica tradițională austriacă se mixează la fel de bine, dar nu cred că a convins pe nimeni. Noi ne-am retras strategic pe la 2 noaptea și ne-am dat întâlnire la 9,00, la gondola noua, Giggijoch.


A urmat o zi noroasă de schi în zona Giggijoch, cu multe albastre dar cu un 11 roșu minunat ( când îl prinzi cât de cât gol), cu un prânz fenomenal la Gampe Thaya, unde au doar chestii tradiționale făcute în casă. Inclusiv apfelstrudel-ul. O nebunie!

A fost apoi petrecerea care mi-a rămas cel mai mult la suflet din toată ieșirea. La apres-ski-ul din parcare, ușor de găsit după steagurile cu Snow Fest amplasate chiar la intrare. N-am fost foarte mulți, dar am fost suficienți să umplem acel spațiu pe care DJ Cristian Daniel l-a umplut la rândul său cu muzică de pe la noi și de pe la el. Și s-a cântat și s-a dansat ca-n vremurile bune. Și dacă nu au fost organizate competiții oficiale de schi, acolo s-au făcut ceva pariuri….uitate, din fericire, până a doua zi.


Ziua secundă de schi, cu soare dar cu un vânt tăios, ne-am dat și pe Giggijoch și pe ghețari. A fost ok, deși a fost considerabil mai multă lume pe pârtii față de ziua precedentă. La prânz ne-am hotărât să luăm masa cu James Bond. Sau, măcar, să căutăm ceva spectre. Cei din Solden se fălesc cu un restaurant spectaculos, Ice-Q, un cub de sticlă așezat la 3048 de metri, unde s-au filmat scene importante din pelicula “Spectre” (2015), din seria James Bond. Acum spitalul futurist din film, unde personajul negativ punea la cale planurile diabolice, a redevenit ceea ce a fost de la început: un templu al mâncării bune, cu un design superb, într-un decor care, sincer, te cam face să pierzi gustul mâncării. Îmi sugera Vasile să scriu ceva cu Spectre românești la Solden, dar îl las pe el… Seara, aproape rutină: apres-schi-ul din parcare, cina și din nou Katapult. Greu.


Ultima zi a fost cea mai chill, cu o vreme superbă, cu schi pe ghețar, pe 38 albastru aflată permanent în soare, cu ritm de reggae și de plăcerea carvului pe zăpadă naturală, cu cafele și bronzat într-un soare generos, fără nori și fără vânt. După-amiază, însă, ritmul s-a schimbat brusc. Nu pe pârtie ci la Wirtshaus am Giggijoch, unde a mixat DJ Topic, într-un Electric Mountain Party, un teaser pentru Electric Mountain Festival, care se desfășoară anual aici în februarie și care atrage unii dintre cei mai buni DJ-i ai momentului. A sunat fantastic și DJ Topic, pe scena amplasată direct pe zăpadă, cu un sunet excelent și cu o mulțime entuziastă de câteva sute de oameni. A fost o atmosferă incredibilă, care mi-a amintit de Pano Bar, simbolul Snow Fest din punctul meu de vedere.

Apoi ne-am culcat devreme, căci 1250 de kilometri dintr-una sunt mulți pentru oricine. Plus plimbarea obligatorie prin fermecătorul Salzburg.
În timp ce scriu toate astea, îmi dau seama cât de bine a fost. Aproape uitasem din pricina oboselii. Dar la anul voi fi din nou aici.

Lasă un comentariu

dannyungurracing
sacalatorim.ro.
rcluj
© 2017 SKIPASS Magazine